Ne sofisticam

In ultima perioada, drumul meu catre birou a fost foarte “ingust”. Nu vedeam mai nimic de gluga care imi acoperea jumatate de fata, avand rolul de a ma proteja de vantul care-mi sufla nemilos gheata in ochi. Astfel infofolita, pe parcursul mai multor zile consecutive, mi s-a intersectat traiectoria cu EA. Mereu in acelasi loc: trecerea semaforizata de la Brancoveanu. EA, domnisoara, mi-a atras rapid atentia deoarece mi s-a parut bizar sa vad picioare dezgolite la -15, -17 sau -20 de grade Celsius. Da, mereu cu o fusta cat paltonasul ei alb, la o palma sub fese. Da, avand mereu ghetute cu toc (niciodata cizme) si mergand cu pasi mici, de gheisa, ca sa nu baleteze pe zapada. Dresurile au variat de la negru la culoarea piciorului, insa niciodata prea groase, astfel incat sa ascunda misterul pielii. Parul negru ca abanosul, mereu prins intr-o codita “pony”.

La un moment dat, avea talpa desfacuta la o ghetuta si m-am ingrijorat ca ar putea sa-i intre apa la picioare. Dar m-am consolat repede cu gandul ca este o femeie puternica si a dovedit deja ca rezista la intemperiile vremii. Intr-una din zile, cand iarasi am nimerit in spatele ei, am suprins o frantura de conversatie care mi-a facut inima sa tresalte de bucurie: este fata de cariera. Discutia a fost cam asa:

El, baiat discriminat datorita etniei: Ce faci draga, cum iti este?
Ea, fata grabita sa ajunga: Hi, hi..sunt bine, ma grabesc, nu pot sa stau, trebuie sa ajung la birou, am sedinta.
El, ca un domn: Du-te, fata mea, ai grija de tine…si supunad aceste cuvinte se uita gales dupa ea.

Si nu pot sa stau sa nu ma gandesc, admirativ, ca evoluam. Invatam, muncim, gandim si iar invatam. Si cred ca a inteles de unde porneste tot greul in viata, iar indiferenta ne saraceste. Si a decis sa faca ceva in sensul asta. Sa-si puna in valoare cele mai bune atuu-uri, indiferent cat de grele sunt circumstantele si vremea. Nu se mai impaca nu ideea ca este suficient sa lucrezi la salonul din colt, ci la birou. Sa faca cariera.
                                    

You may also like...

Leave a Reply